Postat de Mihaela Poenaru.

De ce te iubesc?! Pentru ca imi dai sa mananc in fiecare dimineata. Pentru ca de fiecare data cand te sun sa iti povestesc ceva,mereu uit sa iti mai zic si asta doar din simplul fapt ca vorbesti prea mult.Pentru ca ai incerca orice nebunie.Pentru ca de fiecare data cand ploua si sunt nervoasa imi spui sa ma bucur de anotimp.Pentru ca nu stii sa faci clatite si sa cureti cartofi.Pentru ca atunci cand bei imi spui “te iubesc” si razi isteric.Pentru pozele urate pe care mi le faci.Pentru ca razi la glumitele mele proaste doar din consideratie.Pentru ca esti mai frumoasa ca mine,chiar daca mereu iti spun ca esti nasoala.Pentru ca mereu stii tot.Pentru ca esti cea mai draguta atunci cand plangi si iti stergi mucii la telefon. Pentru ca esti singura persoana care isi schimba starea de pe o secunda pe alta.Pentru ca mereu ma enervezi.Pentru ca niciodata nu ma asculti chiar daca am dreptate.Pentru ca imi spui ca dorm ca un porc.Pentru ca esti singura persoana care imi spune ca am mac intre dinti.Pentru ca ai multa ciocolata.Pentru ca esti incapatanata.Pentru simplul fapt ca esti SuperPuff,dar nu in ultimul rand pentru fata pe care o vei face atunci cand vei termina de citit.

Despre noi.

Ati stat vreodata sa observati in timp ce mergeati pe strada,fetele oamenilor din jurul vostru? Fac asta destul de des si raman uimita de fiecare data, aproape nicio persoana nu are aceeasi imagine pe fata, uneori le poti citii doar privindu-le o clipa,alteori nu le poti citii deloc pentru ca sunt foarte inchise in ele.Le poti citii fericire,tristete,disperare,dezamagire,durere,uimire,speranta,iritare,calm,sensibilitate,nesiguranta,iubire,ura,frica,ezitare,incredere in sine,nepasare si lista poate continua,fiecare simte cate ceva,fiecare are cate ceva de ascuns, fiecare ar vrea sa faca ceva de care sunt constienti ca le e frica, fiecare vrea sa uite ceva si sa primeasca o a doua sansa, fiecare regreta ceva,dar in fiecare exista acea farama de speranta,speranta ca va reusii, speranta ca nimic nu va mai fi la fel, speranta ca va fi iertat, speranta ca va da peste ceva nou,mai bun, care sa il conduca acolo unde vrea el, speranta ca va ajunge in viitor ceea ce si-a propus si ca toate visele i se vor indeplinii.Si odata cu trecerea timpului,odata cu intrarea intr-un an nou, aceasta speranta se intensifica din ce in ce mai mult si uneori e bine,e bine sa te gandesti ca ceva mai bun ti se va intampla,dar nu trebuie sa te descurajezi daca trece mult timp si nu se intampla nimic, pentru ca lucrurile bune ti se intampla atunci cand te astepti cel mai putin,dar si atunci cand se intampla trebuie sa sti sa profiti la maxim,sa nu regreti dupa,mai bine regreti ca ai facut ceva, decat sa regreti ca nu ai facut tot ce ai putut,de cele mai multe ori lasa-ti mintea deoparte si actioneaza cu inima,ea te poate duce de multe ori mult mai departe decat mintea, nu trebuie sa ai regrete,ce a fost a fost, treci peste, ceva mai bun se va ivii mereu, viata mereu te va surprinde, cu bune si cu rele nu conteaza,tu trebuie sa mergi inainte,trebuie sa speri mereu! Eu sper ca 2012 sa ne faca sa reflectam asupra acestor lucruri si sa ne arate ca soarele poate rasarii si pe strada noastra,nu trebuie sa fim invidiosi pe nimeni,pentru ca roata se intoarce mereu,acum am fost dezamagiti de cei mai buni prieteni,inselati de persoana iubita,parasiti de parinti cand ne era mai greu,nu conteaza,maine lucrurile se pot schimba,iar toti cei care ne-au  facut sa trecem prin aceste stari,vor trece si ei prin ele,vreau sa va vad pozitivi,pentru ca viata nu trebuie gandita trebuie doar traita.La multi ani tuturor si va doresc un an nou cat mai fericit.

Scuze.

V`ati intrebat vreodata de ce gasim intotdeauna scuze pentru orice? Gasim scuze pentru a nu ne face tema, gasim scuze pentru a nu invata, gasim scuze pentru a intarzia, gasim scuze pentru a nu iesii in oras, gasim scuze pentru a nu ne certa cu parintii, gasim scuze pentru ca am uitat de aniversarile de nastere ale prietenilor nostrii, gasim scuze pentru a nu cumpara cadouri, gasim scuze pentru a nu merge la munca, gasim scuze pentru a nu manca, gasim scuze pentru a nu ne urma visele, gasim scuze pentru a nu scoate catelul afara, gasim scuze pentru a nu ne hranii pisica, gasim scuze pentru a nu  ne informa, gasim scuze pentru ca ne-am tradat cel mai bun prieten, gasim scuze pentru a nu merge la cumparaturi cu parintii, gasim scuze pentru a nu merge la o petrecere, gasim scuze pentru a nu ajuta un prieten la nevoie, gasim scuze pentru ca nu ne simtim prea bine, gasim scuze chiar si pentru a nu ne ridica din pat, gasim scuze chiar si pentru a nu ne traii viata.Toate scuzele astea nu ne duc la nimic, in final ne scuzam pentru ca existam si asta nu e bine. Incercati sa schimbati toate scuzele in lucruri posibile, doar asa puteti schimba ceva in viata voastra.Ganditi pozitiv si faceti ceva real incepand cu ziua de maine!

Toamna.

Ai asemanat vreodata toamna cu o persoana? Ei bine eu am facut-o, o persoana poate fi si rece si calda,depinde de starea ei, depinde de atitudinea pe care o ia asupra anumitor persoane.Asa este si toamna,daca pana acum, respectiv in primele 2 luni de toamna a fost generoasa cu noi si ne-a oferit putina caldura pe timpul zilei acum se lasa din ce in ce mai rece.Deabia am intrat in ultima luna de toamna, respectiv luna noiembrie si lumea deja incepe sa se planga de frig.De ce? Fiecare anotimp are rolul lui.In opinia mea toamna este foarte placuta, mereu ne incanta cu culorile ei si ne da sperante spre ceva mai bun.Toamna ar trebuii sa reprezinte un nou inceput pentru fiecare si ar trebuii sa aspiram mereu la ceva mai bun, sa ne clarificam anumite ganduri si lucruri pe care le vrem,pentru ca viitorul sa ne surada mereu.Este adevarat ca toamna ne prinde cel mai mult melancolia si parca am vrea sa stam mereu in casa privind ploaia si facand lucruri mai interesante decat sa iesim afara in frig, dar nu este vina toamnei, este vina noastra,este vina gandurilor si amintirilor pe care nu vrem sa le dam uitarii,doar ca folosim toamna drept scuza.In fond totul tine de noi.Sa ii uram un bun venit toamnei, sa incercam sa ne bucuram de ea, exact asa cum e si sa nu mai incercam sa o schimbam.

                                 

                                         

                                                                     

Absolvire.

Nu am stiut niciodata ca poate exista un sentiment de fericire atat de puternic care sa treaca prin tine si care sa  iti dea o senzatie asa diferita.Joi 26.05.2011 am avut ultimul clopotel, a fost ultima zi de liceu unde am ras si am plans impreuna cu colegii.La inceput ne`am strans cu totii in clasa cu doamna diriginta, am asteptat profesorii si le`am dat cate un cadou, am facut o multime de pose, timp de 2 ore.Apoi au venit robele si chiar daca nu au fost ce am cerut noi am trecut peste.La ora 11 a inceput festivitatea,am coborat pe scara profesorilor cu Dede,colega mea de banca,respectiv una dintre cele mai bune prietene,inconjurate de copii de clasa a 3 si a 4 care strigau impreuna cu noi 12C care ne`au luat in brate, ne`au dat flori si ne`au incurajat sa nu mai plangem.A fost o senzatie nemaiasteptata,pielea mi se facuse de gaina si incepusem usor usor sa plang.Jos ne`au asteptat toti domnii profesori care ne`au aplaudat.Cand am ajuns pe teren, ne`am strans cu totii si fiecare clasa tipa,respectiv 12A,12B,12C,12D,12E.Toti eram fericiti dar in acelasi timp tristi pentru ca stiam ca urma sa ne despartim si sa incheiem acest capitol din viata noastra prin care am trecut impreuna la bine si la rau.Am plans, am ras,ne`am enervat,am tipat unul la altul,ne`am contrazis,am iesit afara,am fost la petreceri,am petrecut revelionul si pastele impreuna, am fost la mare,la munte,in excursii impreuna,s-au intamplat atatea care nu vor fi uitate niciodata.Au fost colegi cu care nu am vorbit timp de 4 ani,dar in ziua asta nu mai conta,conta doar ca eram toti impreuna.Cand a inceput festivitatea,doamna directoare a avut primul discurs,apoi au fost prezentati sefii de promotie si apoi au fost luate fiecare clasa pe rand.Cand s-a ajuns la clasa mea am inceput sa tipam cu totii,cand se striga fiecare coleg pe rand ii strigam numele,sau respectiv porecla.Mi`am auzit numele si am inceput sa tremur,Dede m-a luat in bratse si mi`a soptit ca ma iubeste,am asteptat sa fie chemati toti colegii si apoi am facut pose.Dupa ce au fost strigate toate clasele am aruncat cu chipiurile in sus si am inceput sa tipam, am facut o hora mare,am alergat ne`am aruncat pe spate,a fost genial,as fi vrut sa nu se termine niciodata.Daca ar fi sa repet ceva in viata asta,ar fi anii de liceu,acesti ani au fost magici,plini de de toate.Am cunoscut multe persoane de`a lungul a 4 ani,care m`au ajutat sa ma maturizez si au fost langa mine cand m`am purtat ca un copil imatur.Pot spune ca am avut parte de cei mai buni prieteni pe care stiu ca nu ii voi uita niciodata.Nu am avut o clasa prea unita dar am avut un grup al nostru,in care am facut misto unul de altul dar ne`am fost mereu alaturi si chiar daca ne`am certat uneori am stiut sa ramanem impreuna mereu, vreau sa le multumesc celor mai buni colegi din lume, respectiv Dede[cea mai buna colega de banca ever],Alia[bebica, cea mai gingasa din clasa],Mymy[cea mai micuta din clasa,dar cea mai sexy],Spala[cel mai sufletist dintre baieti si cel mai nebun],Edy[piticul nostru],Ahile[muschiulet nesuferit],Mihai[cel mai iubitor dintre baieti],Roxy[cea mai desteapta dintre noi],Matei[uriasul nebun],Alexa,Kata, Crissu[colega care adora sa faca pose in copaci <3],Kaway [colegul care nu are leac], Roxana P. pe majoritatea am ajuns sa va cunosc atat de bine, incat va stiu fiecare gest,fiecare stare,fiti siguri ca nu va voi uita niciodata.Voi continua cu aceste descrieri in alte postari.Va multumesc ca a`ti fost alaturi de mine mereu si ca m`ati acceptat asa cum sunt.Chiar daca liceul sa incheiat,noi vom ramane aceeasi dintotdeauna si ne vom vedea cat de des vom putea,fiti siguri de asta.Sunt mandra ca am absolvit Liceul Teoretic Ion Barbu si ca am avut parte de cei mai buni prieteni din lume si de cei mai frumosi ani din viata mea!Aceasta postare va ramane pentru totdeauna aici si peste cativa ani cand o vom recitii sa ne aducem aminte cu drag de aceasta perioada!

Timp,
Incotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grabit, alergi?
Cum
Poti intr-o zi

Sa schimbi in oameni mari niste copii?

Marea.

Ora 17:36 ne plimbam prin izvor si ne faceam planuri pentru 1 mai, cand ea s-a gandit sa plecam chiar a doua zi la mare avand in vedere ca e si vacanta.Ea fiind Ramona, una dintre prietenele mele cele mai bune.Zis si facut, ne`am sunat mamele, ele au fost de acord, avand in vedere ca am plecat cu banii castigati de noi.La ora 19:56 am ajuns la agentia de bilete, avand in vedere ca mai erau 4 minute si se inchidea ne`au dat repede biletele ca sa scape de noi.Cum am iesit din agentie nu ne venea sa credem ca vom pleca la mare in cateva ore.Am fugit acasa ne`am facut bagajele, am dormit 2 ore si am plecat in gara.Trenul avea intarziere 40 de minute.Am baut o cafea si am fugit spre tren.In tren ne`am asezat, toate bune si frumoase, vine controlorul, ne cere biletele, ne cere si carnetele de elev si cum bineinteles nu aveam poze pe ele ne`a cerut si buletinele.Nu aveam buletinele la noi asa ca ne`a cerut la fiecare cate o taxa de 63 de lei.Noi aveam decat 50 de lei amandoua,avand in vedere ca stateam la o ruda de a noastra.Ne`a zis ca ne coboara la prima daca nu ii dam bani, i`am zis ca avem decat 50 de lei, ne`a luat banii si ne`a taxat biletele ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.Si uite asa am ajuns la mare fara bani,dar nu a contat asta prea mult, pentru ca dupa ce am ajuns si ne`am lasat bagajele,am fugit pe faleza,Iar acolo ne astepta marea,ca intotdeauna calda si primitoare.Marea pentru mine inseamna multe lucruri, ea ma calmeaza, imi da o stare de liniste,chiar si cand sunt valuri super mari,nu ma sperie, probabil vrea sa ne arate ca si ea poate fi furioasa,ca si ea are o viata ca si noi.
Marea este printre singurele lucruri care imi pot da o stare de fericire, ma poate trezii la realitate,imi da atat de multa energie cand o vad,nu pot sa fiu trista in preajma ei.Imi place sa stau,sa o privesc, sa o ascult,sa o ating.Imi place cand uda nisipul fin si cand aduce scoici la mal,imi place cand imi atinge talpile picioarelor,imi place cand e vara prin iulie, sunt 39 de grade si intru in mare si ea ma racoreste imediat, imi da acea stare de bine pe care nimeni nu mi`o poate da.Prima oara cand am fost la mare,eram clasa a 6 si tin minte ca am fost tot in Constanta.Nu mai vazusem niciodata marea desi auzisem o groaza despre ea de la ceilalti copii care au avut norocul sa vada marea inca de mici.Am fost cu mama, a fost printre cele mai frumoase amintiri pe care le`am avut vreodata.Am stat doar 3 zile, dar imediat cum am ajuns, am rugat`o pe mama sa ma duca pe plaja.Cand am vazut`o nu stiam cum sa reactionez, mie`ra frica sa o ating, eram doar un copil care ramane uimit cand vede ceva nou.Dar imi placea, din prima clipa cand ma atins un val usor la mal si i`am simtit caldura si atingerea delicata, am iubit`o.Si de atunci nu am mai putut sa o uit niciodata,mereu imi sta gandul la ea,as vrea sa ma mut undeva aproape de ea,desi majoritatea care stau in aproprierea ei spun ca s-au plictisit de ea,mi`e mi se pare aproape imposibil,probabil cand as fi suparata sau pur si simplu melancolica,m`as duce pe plaja,si ea m`ar linistii imediat.Marea desi nu stie cum ne cheama, mereu ne cheama inapoi.

Mi`e dor de mare.Imi place la mare ca esti curat tot timpul,marea te spala.Si e sarat nu?te spala si te sareaza.Tu ai fost vreodata la mare? Nu..da` am visat ca am fost. Intr`o zii mi`a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.. Si cand ai intrat in apa ti.a trecut. Da..si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara.Si mai e cineva in ea? Suntem numai noi doi..aa si marea ♥

scris si editat de Ramona Andreea.

Dana Pufa in viziunea Ramona Andreea

  Inca de pe vremuri,referindu-ma la vremurile cele departate,de demult,acum cateva epoci si asa mai departe,oamenii s-au diferentiat prin anumite structuri genetice,caractere,rationament ,etc,intr-un cuvant,stiiinta..In  sfarsit sa  ajungem la concluzia ca suntem toti la fel. De ce am ales inceputul asta banal si ratat?! Nu stiu nici eu,ideea e ca  desii suntem diferiti ,in final ajungem sa gasim aceea persoana de acelasi sex,care sa iti spuna mereu “Te iubesc” , “Ai grija de tine si numai bea atat” sau “ Incearca sa faci sex protejat”…asa am gasit-o si eu pe Dana, a.k.a. Dana Pufa de pe facebook. O persoana cum JUR! ca nu am mai intalnit..atata rabdare?atat realism?atat curaj? Sa incep si eu cum incep toate povestiile de genu: “ ne-am cunoscut acolo ,si am facut aia si lala la?? Neah.!  In primul rand,e prietena mea cea mai buna de,putin timp,sincer nu stiam de cat timp,am intrebat-o,ce mia zis? Atentie:

“ Ramona Andreea: suntem prietene de

Ramona Andreea: cati ani?

Ramona Andreea: 3?

Pufu .: nici asta nu mai sti nasoalo?

Ramona Andreea: 4?

Pufu .: erai a 8 date`n pzm

Ramona Andreea: :))))))

Pufu .: ai invatat sa numeri?

Ramona Andreea: stii ca nu sunt buna la mate

Pufu .: iti aduc o rigla daia cu tabla inmultirii si tabla adunarii pe spate

Pufu .: cadou de 18 ani

Pufu .: perfect”  ,,
Intr-un cuvant,ma iubeste. V-ati dorit vreodata persoana aceea careia sa ii spui..”il vreau” si ea sa iti spuna “ o sa il ai ..” si tu stii ca nu e asa si nu il vei avea niciodata,dar are asa  putere de convingere uriasa de te face sa crezi?si te ambitioneaza si mai mult? Sau persoana aceea care iti da un capac cand esti cu moralul la pamant de te avanta pana in cer si automat te face sa zambesti? Persoana aceea care rade cand ploua,care vorbeste cand trebuie sa taca, care spune “FGM=))” in loc de “te iubesc?”

              Un amic,e usor de gasit,poate prea usor,in schimb un prieten adevarat,acel gen de prieten pe care toti il vrem,putini il avem,greu il gasesti.Pentru prima oara in viata mea,pe acest capitol am stat bine…am avut norocu cu ea..ma ajutat exact cand eram la pamant,a stiut sa ma faca sa rad cand plangeam dupa vreun fraier (precizez:nu se intampla des asta), sa o ascult cum spune “NU IMI STA BINE PARUL ,NU IES AFARAA”  si eu…”haide pufu,esti frumoasa oricum ai fii:( ..”

   Cum a inceput? Pai a fost tot o faza amuzanta,avand in vedere ca eram un copil,mai exact clasa a8a, si cum suntem toti atunci,sau eram,faceam numai prostii ,si ea,radea pur si simplu,a crezut ca sunt nebuna la inceput,dupa sa obisnuit..cred ca e a doua persoana care ma stie atat de bine,la gesturi,mimica,intonatie,sentimente,chiloti..tot.

   E Balanta. E cea mai potrivita zodie pentru ea,e atat de echilibrata..stie cand e distractie,stie cand e serios.Norocul meu este ca oarecum ma ajuta si pe mine sa fiu asa,balanta mea inclina mai mult spre distractie,dar stie sa ma potoleasca:”> .

   Defecte? Oo,are si ea. Cel mai mare? Prea sensibila..muuult prea sensibila. Naiva,doar cand vrea..incapatanaata?! MAXIM! Complexata?! Cateodata,cu parul ei nebun.si asa mai departe..

Calitati?! Si aici are multe…prea multe cred. Nu are rost sa incep sa le enumar.

   Ideea este ca suntem mega-diferite,dar ne intelegem atat de bine…suntem pe acelasi plan de distractie,ea stie sa se opreasca,eu nu…aici ne certam =)) dupa realizez ca are dreptate,nu-mi cer scuze,ma iarta:d..Ea e sensibila..eu nu prea,sau cel putin eu nu prea arat..Ea e virgina,eu nu sunt,deaia a primit un penis in forma de tort de ziua ei :)) ( sunt mandra de ea ca inca e virgina!) .

    Aceastea sunt putine,foarte putin exemple pe care leas putea da,avem atatea in cap,atatea de facut,atatea planuri pe viitor.Ideea e ca mi-ar fii greu sa o pierd  si pe ea cum mi-am pierdut alta prietena….ai venit exact cand eram pe punctul de a cadea in prapastie,si m-ai tras de mana….pentru asta iti promit ca iti raman datoare mereu.! Te iubesc.

Cum sa nu o ador? Voi fi mereu acolo,fi sigura de asta.Si eu te iubesc si intotdeauna o  voi face.♥

Anyta Sun.

"Anyta sun? poi anyta pot spune ca e printre singurele persoane care ar face orice ca sai fie bine celui de langa ea.chiar daca esti certat cu ea si va vorbiti urat, a doua zi daca ai o problema ea e totusi acolo sa te ajute sau pur si simplu sa`tsi ofere un hug.
o iubesc pentru ca e pur si simplu ea.nu se ascunde dupa masti gen acum e langa tine te asculta si pe la colturi te barfeste cum fac altii.e o prietena de admirat.si mereu cand esti trist isi gaseste ea o prostie care sa o scoate pe gura ca sa te faca sa zambesti.
o iubesc pentru ca niciodata nu ma mintit,tot ce a deranjato mi`a zis in fata sau ce parere are despre mine lafel.
o ador pentru ca am nopti cand sunt treaza la ora 4 dimineatsa si sunt melancolica si ma streseaza faptul ca nu gasesc o melodie si ma uit in lista de la mess si o vad pe anyta si o rog sami ia melodia,si`mi spune "la ora asta te gasesc melodiile cand mi se misca calculatorul ca un cacat:x" dar totusi mi`o ia =).
de cand a venit in liceu toata lumea ne intreaba daca suntem gemene :|.mai intai proful de istorie,apoi pe strada cand incepeau muncitorii sa ne strige.iar apoi un tip mia zis "cat demult semeni cu anyta si la caracter si la infatisare,daca nu v`as cunoaste as spune ca sunteti gemene" :)).
pe anyta o pot compara cu cerealele de dimineatsa care te fac sa te simti bine chiar si atunci cand ai o dimineatsa de cacat.[mai tin minte si acum cand aveam o zi de cacat in vara si am fost cu tine in jolidon si nu ne dadeam seama cum se pune sutienul acela =)]
am avut si noi probleme ca intre prieteni azi ne iubeam maine,nu ne mai suportam, poimaine ne impacam,iar in cealalta zi se gaseau altii care sa bage strambe, dar in final am trecut peste toate si pot sa zic ca sunt mandra sa am o prietena ca tine.
te iubesc mult.si scuze pt zilele cand ma port aiurea si`ti vorbesc prosteste din cauza barfelor,sti cat tin la tine.
by Pufa."


Vroiam sa iti urez si aici un calduros La multi Ani,si am postat descrierea de mai sus care ti`am facut`o dupa un an de prietenie.acum au trecut 3,si vor mai trece o gramada.te iubesc >:D<

Liceu.

Ultimele luni de liceu sunt foarte triste.Triste in sensul ca o sa te desparti de 4 ani de fericire,de libertate.Liceul pentru mine a fost o noua etapa, cea mai frumoasa din viata mea pana acum pot zice.Intotdeauna mi`am dorit sa ajung la liceu dar nu mi`am dorit sa si termin.Anii de liceu sunt cei mai frumosi,sunt sigura ca majoritatea adolescentilor sunt de acord cu mine.Sunt anii in care iti faci o multime de prieteni, in care inveti sa faci diferenta dintre bine si rau, anii in care descoperi ce inseamna cu adevarat prietenia adevarata,anii in care te indragostesti de atatea ori si tot de atatea ori suferi.Sunt anii in care 85% razi si esti fericit chiar daca profii pot fi de cacat uneori,chiar daca ai zile in care iti vine pur si simplu sa te arunci in fata masinii pentru ca nimic nu iti merge bine,chiar daca afara sunt -15 grade si e gheata pe jos si trebuie sa infrunti gerul pana la liceu, chiar daca ai 3 pe linie si ramai corijent la cel putin 3 materii,tu continui sa fi fericit, pentru ca nu iti pasa, te gandesti ca oricum treci peste toate pana la urma si este adevarat.Liceul este o parte esentiala a vietii noastre, o parte in care te regasesti pe tine si iti dai seama cine esti cu adevarat.Te vei schimba de foarte multe ori in acesti 4 ani, dar nu vei regreta asta.Iar in ultimul an, cand toti profii incep sa bage panica in tine ca vine bacul si nu sti nimic, nici atunci nu iti va pasa, vei fi la fel de linistit,si de asemenea vei realiza ca vine bacul in ultima luna si vei incepe sa te ingrijorezi,dar doar putin, pentru ca sti ca va trece si asta, e doar un fel de test banal, prin care toti trecem.Mai panicati sunt profesorii si parintii decat tine,gandindu`se la viitorul tau.Dar bineinteles tu traiesti momentul,zicand inca sunt la liceu cu prietenii mei si nimeni nu poate sa imi fure aceste momente.Eu una as retrai acesti ani inca odata si inca odata,pentru ca au fost geniali.Imi iubesc colegii cu bune cu rele, si toti prietenii pe care i`am cunoscut chiar daca au cele mai enervate defecte uneori, i`am acceptat asa cum sunt si sunt ai mei.Toti cei care deabia a`ti intrat la liceu, sau ve`ti intra, bucurati`va de toate aceste momente, pentru ca merita si vor fi de neuitat, va asigur.

Va iubesc. Unele dintre cele mai importante persoane din viata mea.

Scriu acest post pentru voi Alia si Dede, pentru ca sunteti unele dintre cele mai importante persoane din viata mea.Pentru ca mereu cand am avut nevoie de voi a`ti fost acolo, chiar daca eram certate niciodata nu a`ti ezitat sa ma ajutati sau doar sa ma luati in bratse.Mi`ati dat intotdeauna sfaturi care mi`au fost de folos chiar daca pe moment nu le`am luat in considerare si cel mai important mereu a`ti crezut in mine.Niciodata cand ne`am certat nu am auzit vorbe pe la spate, in genul ca m`ati fi barfit sau altceva.Chiar daca multa lume a vrut sa ne desparta si au aparut vorbe fel si fel, voi mereu a`ti venit sa vorbim sau sa ma intrebati daca e adevarat, nu a`ti preferat ca majoritatea sa credetsi fara sa cautati probe.Nu multi cred in prietenie adevarata,nici eu nu credeam pana sa va cunosc.Am devenit prietene printr`o coincidenta,dar aceasta coincidenta ne`a adus impreuna si nu regret asta.Intr`a 9 cand am intrat in clasa si te`am vazut Dede in prima banca nici prin absurd nu imi trecea prin cap ca o sa devenim prietene atat de bune, sau ca Laura insasi ne va aduce impreuna.Tin si acum minte cand ne`am mutat impreuna si am inceput sa radem una de alta si mereu cand era liniste se auzeau rasete din banca a doua de la perete, noi amuzandu`ne de fetele noastre sau de prostiile pe care le aberam.Si desi au trecut 4 anu aproape nimic nu s`a schimbat, suntem la fel, si ador asta, as mai face liceul de 3-4-5 ori doar pentru ca momentele astea sa nu se termine niciodata, sa ramanem mereu tipele din a doua banca: una super inalta si cealalta super mica dar cu acelasi comportament si acelasi caracter.Sau iti aduci aminte cand a intrat Alia prima oara in clasa intr`a 10 si s`a pus in prima banca, si`a scos pixul roz cu puf si carnetelul roz, amandoua eram " o nu Barbie la orizont".Dar dupa 2 saptamani am ajuns sa o cunoastem si sa ne dam seama ca e la fel ca noi, ca are aceeasi gandire, uneori prosteasca si uneori prea matura, ca stie cum sa se poarte cand vine vorba de lucruri serioase sau sa rada cand vorbim despre tot felul de prostii.Alia ne`a schimbat mult pe amandoua in sensul ca am inceput sa vedem mai mult partea frumoasa a vietii decat partea care de multe ori ne deprima prea mult.Am invatat cum sa ne acceptam intre noi si sa nu ne ascundem una de alta sa ne spunem totul pe fata si de aceea nu ne poate despartii nimeni, pentru ca in 4 ani am ajuns sa ne cunoastem atat de bine incat nu putem sta certate mai mult de 2 zile.Azi ne certam si maine cand ne vedem ne uitam unele la altele si spunem doar "proasto" si ne luam in bratse ca si cum nimic nu s`ar fi intamplat.Voi pentru mine sunteti ca rasaritul, acel moment cand astepti cu nerabdare sa rasara soarele si simti ca nu mai rasare niciodata, iar atunci cand in sfarsit rasare te relaxeaza total si te face sa te simti foarte bine si sa uiti ca ai asteptat atata timp pana sa rasara.Am scris acest post ca sa fiu sigura ca ramane undeva si cand vom fi batranele si vom avea nepotei sa le aratam ca prietenia adevarata chiar exista si ca dupa tot acest timp noi inca vom fi acolo unele pentru altele. Va iubesc mult si nu v`as schimba pentru nimic in lume.

Destin?

Te`ai gandit vreodata daca chiar exista un destin? Daca toate lucrurile se intampla cu un motiv anume? Ti s`a intamplat vreodata sa vezi anumite persoane necunoscute de mai multe ori in locuri diferite si sa te intrebi oare de ce mereu te intalnesti cu ele si dupa ceva timp [zile,saptamani, luni] prin nu stiu ce metode sa ajungeti sa fiti prieteni si sa radeti amintindu`va de acele momente? Ei bine eu nu pot sa iti zic cu certitudine daca chiar exista acel destin despre care se spune ca este scris sau ca pur si simplu ni`l facem noi, pentru ca exista fel si fel de discutii in contradictoriu, dar mie mi s`au intamplat lucruri destul de ciudate. De exemplu cand l`am cunoscut pe el, el fiind "sincronizarea mea perfecta" daca pot spune asa, timp de jumatate de an aproximativ ne intalneam peste tot, cand zic peste tot ma refer chiar la tot: izvor,kogalniceanu,la mine in liceu,la el in liceu, baluri organizate de diferite licee,afi palace, plaza etc..Cand il vedeam pur si simplu ramaneam socata si zambeam, doar zambeam si ma uitam dupa el pana trecea, ma intrebam mereu "de ce?", de ce il vad peste tot, de ce il vad in fiecare zi si tot asa, nici la ora actuala nu mi`am dat seama de ce, nu o sa incep acum sa povestesc toate detaliile,  cert e ca am descoperit ca avem multi prieteni comunii si am inceput sa vorbim.Si vorbim in fiecare zi intruna si cu fiecare zi ce trece ne dam seama ca avem tot mai multe in comun si putem vorbii despre absolut orice,orice tampenie,  fara sa ne jenam, am inceput sa ne acceptam cu bune si rele,chiar daca ne cunoastem de aproximativ o luna.Denumirea "sincronizarea mea perfecta" a fost pusa de el deoarece avem multe momente cand facem aceleasi lucruri, sau ascultam aceleasi melodii, sau suntem in aceleasi locuri.Eu niciodata nu am stat sa ma gandesc daca anumite lucruri se intampla cu un motiv anume sau nu, pentru ca nu am dat atentie lucrurilor marunte,dar dupa toate astea am inceput sa imi pun si eu fel si fel de intrebari la care sunt constienta ca nu voi avea niciodata vreun raspuns,dar totusi am simtit nevoia sa ma descarc si sa pun aceste intrebari cu speranta ca poate cineva, undeva are raspunsuri pentru orice.