"Niste raspunsuri"

Azi un prieten mi-a citat ceva dintr-o carte si mi s-a facut pielea de gaina,e prea frumos descris,am decis sa postez si aici deoarece e printre citatele mele preferate.



"Locuiesc vis-à-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine..atat de rau, de fapt..

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci – iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea.

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea.Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru  ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stranga daca ti-e frica..

Ti-ai pus amandoua mainile pe fata..Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile..Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu.Ai nevoie de mine, dar ti-e frica.E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui.."

Dezamagirea.

Oricat de rar as posta, tot o sa postez cate ceva din cand in cand.ori ganduri, ori trairi.

Nu stiu daca ati fost dezamagiti in ultimul timp sau vreodata, dezamagiti nu neaparat de cineva anume, dezamagiti de voi, de unele lucruri pe care le faceti sau pe care nu le faceti..dezamagirea este o forma de manifestare care se arunca asupra noastra fara sa vrem, e un sentiment care apare doar ca sa ne dea o lectie, ne dezamagim pe noi cand exageram cu anumite lucruri, cand simtit ca putem face ceva si facem prea multe, cand ne impunem limite dar nu le respectam, sau bineinteles atunci cand stim ca putem face ceva ca daca vrei poti orice, dar pur si simplu te blochezi si realizezi ca pierzi multe lucruri atunci cand este prea tarziu.Realizam ca sunt atatea lucruri care ar trebuii spuse sau facute si plecam cu ideea ca da o vom face, dar momentele perfecte pentru a pune in aplicare ce ne-am propus trec, iar noi, noi nu facem nimic, pentru ca ori ne este frica, ori jena, ori nu stim ce se intampla cu noi in momentul acela, iar apoi apare dezamagirea, ne consideram incapabili sa facem lucruri simple, pe cand altii fac lucruri marete.Daca ne gandim si la dezamagirea care vine din partea persoanelor apropriate noua, are mai multe manifestari si ea.Sunt persoane pe care le numim "prieteni" si care stim sau credem ca vor fi acolo neconditionat si sunt pentru ceva timp, dar apoi cand intervine un moment de criza si cauti pe cineva sa iti fie aproape, nu sa faca ceva pentru tine sau in locul tau, ci pur si simplu sa fie acolo sa te asculte, realizezi ca nu sunt, realizezi ca alte persoane pe care nu le considerai atat de apropriate, acelea sunt cele care tin cel mai mult la tine si carora le pasa, indiferent daca le-ai dat prea multa atentie sau nu. Chestia asta evident nu o observam din incapatanare sau neatentie.Pentru ca majoritatea dintre noi nu stau sa asculte persoana, sa o cunoasca, prefera sa o judece dupa cum arata, dupa cum se imbraca, dupa lucrurile pe care le face. Si aici intervine dezamagirea care o au ei asupra noastra, intotdeauna am fost de parere ca trebuie sa fim mai deschisi la minte, la oameni, la lucruri. Ar mai fi si dezamagirea din partea persoanei iubite evident,mai ales cand nu iti sunt impartasite sentimentele, sau mai rau atunci cand ti se da de inteles ca sunt impartasite dar faptele iti arata ca nu e chiar asa. Si vrei sa te razbuni, sa arati ca nu au dreptul sa se poarte cu tine asa, vrei sa arati ca si tu poti fi altfel si tu poti fi cel care face lucrurile sa doara si la ce te ajuta asta? Nu te ajuta la nimic, a doua zi iti dai seama ca totul a fost gresit, a fost doar un moment de furie, in care dezamagirea te-a cuprins la niste limite extreme, tu trebuie sa fii tare si sa le arati celorlalti ca, chiar daca ei te-au dezamagit si or sa o mai faca si in viitor, tu ramai la fel, demn de apreciat si cu aceeasi gandire.Nimeni nu ar trebuii sa te schimbe in ceva ce nu esti, chiar daca de multe ori le reuseste, poti revenii la tine oricand vrei, iar a doua oara sa te gandesti ca nu merita atata efort.

One hour.

An hour, one hour, can change everything forever. An hour can save your life. An hour can change your life. Sometimes an hour is a gift we give ourselves. For some, an hour can mean almost nothing. For others, an hour makes all the difference in the world. But in the end, it's still just an hour. One of many. Many more to come. But who knows what that hour may bring, one hour can make big difference in your life. This makes you think for a second about the really happy and bad things in your life. This makes you think "how about to make this wright now, why waiting? for what?". Sixty minutes. Thirty-six hundred seconds. That's it. Then it starts all over again. And who knows what the next hour might hold.

Think about it.

Life will break you.Nobody can protect you from that, and living alone won`t either, for solitude will also break you with its yearning.You have to love.You have to feel. It is the reason you are here on earth. You are here to risk your heart. You are here to be swallowed up. And when it happens that you are broken, or betrayed, or left, or hurt, or death brushes near, let yourself sit by an apple tree and listen to the apples falling all around you in heaps, wasting their sweetness. And tell yourself you tasted as many as you could.

Fara titlu.

Cateodata, cand esti tanar, te gandesti ca nimic nu te poate ranii.E ca si cum ai fii invincibil.Toata viata iti sta in fata si ai planuri mari.Planuri foarte mari..Sa iti gasesti perechea potrivita, cea care te completeaza, cea care te face sa te simti bine atunci cand lucrurile merg prost,cea care e langa tine indiferent de toanele care le ai,cea care vede in tine ceea ce tu si ceilalti nu vedeti.Sa ai parte de cei mai buni prieteni din lume, acei prieteni adevarati care sunt langa tine mereu, care iti dau sfaturi, care isi dau seama de ceea ce simti doar uitandu-se la tine, care iti cunosc fiecare gest, fiecare strambatura,fiecare replica, care sunt neconditionat langa tine.Dar pe masura ce cresti iti dai seama ca nu e intotdeauna atat de usor.Si atunci incepi sa iti dai seama ca poate planurile acelea mari pe care ti le-ai facut au fost doar simple planuri.Dar poate ca atunci cand iti dai seama ar trebuii sa incerci din rasputeri sa faci exact opusul si sa iti demonstrezi tie ca nu au fost doar simple planuri, pentru ca la sfarsit sa nu ajungi sa te uiti inapoi in loc sa te uiti inainte,la sfarsit trebuie sa iti amintesti ca ai trait la maxim ce viata ti-a oferit si ca ai lasat in urma ceva bun, ceva de care sa fii mandru.

Nu stiu.

Nu stiu cum am ajuns aici.Nu stiu ce ar trebuii sa scriu.Nu stiu de ce traim intr-o lume atat de mare dar cu amanunte atat de mici.Nu stiu de ce parintii nu ne asculta niciodata, nici macar atunci cand avem dreptate.Nu stiu  de ce lumea e doar pe interes. Nu stiu de ce nu dorm la ora asta. Nu stiu de ce ascult melodii triste. Nu stiu de ce uneori imi e atat de greu sa zambesc. Nu stiu de ce nu am plecat si am preferat sa raman. Nu stiu cum ar trebuii sa continui.Nu stiu cu ce ar trebuii sa ma imbrac maine. Nu stiu de ce persoanele care te inteleg cu adevarat sunt din ce in ce mai putine. Nu stiu cum voi lua examenele. Nu stiu daca vara imi va oferii ceva mai bun. Nu stiu de ce nu simt ca vine Pastele. Nu stiu unde imi e tricoul preferat. Nu stiu de ce uneori nu am si eu noroc. Nu stiu de ce continui sa scriu. Nu stiu de ce imi place sa ma plimb seara singura. Nu stiu de ce nu pot sa merg pe strada fara sa ascult muzica. Nu stiu de ce nu suport sa intarzii. Nu stiu de ce ma cert cu mama. Nu stiu de ce imi place atat de mult ceaiul de menta. Nu stiu de ce nu imi dai mesaj de noapte buna. Nu stiu de ce ador marea. Nu stiu de ce iert asa usor. Nu stiu de ce as face orice pentru prietenii mei. Nu stiu de ce exista atat de multe intrebari fara raspuns.Nu stiu de ce continui. Nu stiu de ce ma gandesc la tine.

Tea.

"The first cup moistens my lips and throat. The second cup breaks my loneliness. The third cup searches my barren entrail but to find therein some thousand volumes of odd ideographs. The fourth cup raises a slight perspiration - all the wrongs of life pass out through my pores. At the fifth cup I am purified. The sixth cup calls me to the realms of the immortals. The seventh cup - ah, but I could take no more! I only feel the breath of the cool wind that raises in my sleeves. "


- an early chinese poet describing his love for tea

Postat de Mihaela Poenaru.

De ce te iubesc?! Pentru ca imi dai sa mananc in fiecare dimineata. Pentru ca de fiecare data cand te sun sa iti povestesc ceva,mereu uit sa iti mai zic si asta doar din simplul fapt ca vorbesti prea mult.Pentru ca ai incerca orice nebunie.Pentru ca de fiecare data cand ploua si sunt nervoasa imi spui sa ma bucur de anotimp.Pentru ca nu stii sa faci clatite si sa cureti cartofi.Pentru ca atunci cand bei imi spui “te iubesc” si razi isteric.Pentru pozele urate pe care mi le faci.Pentru ca razi la glumitele mele proaste doar din consideratie.Pentru ca esti mai frumoasa ca mine,chiar daca mereu iti spun ca esti nasoala.Pentru ca mereu stii tot.Pentru ca esti cea mai draguta atunci cand plangi si iti stergi mucii la telefon. Pentru ca esti singura persoana care isi schimba starea de pe o secunda pe alta.Pentru ca mereu ma enervezi.Pentru ca niciodata nu ma asculti chiar daca am dreptate.Pentru ca imi spui ca dorm ca un porc.Pentru ca esti singura persoana care imi spune ca am mac intre dinti.Pentru ca ai multa ciocolata.Pentru ca esti incapatanata.Pentru simplul fapt ca esti SuperPuff,dar nu in ultimul rand pentru fata pe care o vei face atunci cand vei termina de citit.

Iarna.

Am tot stat si am observat reactiile oamenilor cand vine vorba de iarna.La inceputul iernii toata lumea vrea zapada, cat mai multa zapada,doar vin sarbatorile si adevarul este ca fara zapada nu prea le simtim.Anul acesta nu am avut zapada de sarbatori, mai mult decat atat am avut temperaturi peste 0 grade ceea ce era prea mult pentru o luna ca decembrie,vremea a continuat tot asa pana la mijlocul lui ianuarie cand a inceput sa fie mai rea.Spre sfarsitul lui ianuarie a inceput sa ninga, a inceput sa ninga neincetat, iar temperaturile au scazut foarte mult,in primele zile de ninsoare toata lumea era fericita, copii erau fericiti ca in sfarsit a venit iarna cu adevarat, dar apoi toata lumea a inceput sa se schimbe,in rau, toata lumea a inceput sa renege zapada si iarna, ceea ce nu mi se pare unu lucru atat de rau, dar mi se pare un lucru plin de egoism.De ce? de ce atunci cand nu e zapada toata lumea vrea zapada, vrea iarna cu adevarat, iar apoi cand avem si zapada si vreme rece, este adevarat vreme foarte rece si ce daca, asta a-ti vrut, de ce acum cand a venit iarna cu adevarat vreti caldura, vreti vara, ar trebuii sa incetati cu tot egoismul asta si sa va bucurati de fiecare anotimp in parte, este adevarat este foarte multa zapada, dar o sa supravietuim, nu o sa dureze mult si o sa vina caldura, face parte din fiecare an, face parte din fiecare anotimp, mi se pare anormal sa te trezesti sa vezi ca ninge si ca e frig si sa te indispui,defapt sa crezi ca vremea rece, ca iarna te-a indispus, dar in subconstient cu totii stim ca nu e asa.Fiecare are problemele lui, probleme mai grave decat vremea rece, peste asta toti trecem cu bine, dar vrem sa credem ca atsa ne indispune in loc sa ne gandim la problemele care le avem, pentru ca subconstientul nostru ne face sa credem ca asa e mai usor. Dar nu nu este.

Despre noi.

Ati stat vreodata sa observati in timp ce mergeati pe strada,fetele oamenilor din jurul vostru? Fac asta destul de des si raman uimita de fiecare data, aproape nicio persoana nu are aceeasi imagine pe fata, uneori le poti citii doar privindu-le o clipa,alteori nu le poti citii deloc pentru ca sunt foarte inchise in ele.Le poti citii fericire,tristete,disperare,dezamagire,durere,uimire,speranta,iritare,calm,sensibilitate,nesiguranta,iubire,ura,frica,ezitare,incredere in sine,nepasare si lista poate continua,fiecare simte cate ceva,fiecare are cate ceva de ascuns, fiecare ar vrea sa faca ceva de care sunt constienti ca le e frica, fiecare vrea sa uite ceva si sa primeasca o a doua sansa, fiecare regreta ceva,dar in fiecare exista acea farama de speranta,speranta ca va reusii, speranta ca nimic nu va mai fi la fel, speranta ca va fi iertat, speranta ca va da peste ceva nou,mai bun, care sa il conduca acolo unde vrea el, speranta ca va ajunge in viitor ceea ce si-a propus si ca toate visele i se vor indeplinii.Si odata cu trecerea timpului,odata cu intrarea intr-un an nou, aceasta speranta se intensifica din ce in ce mai mult si uneori e bine,e bine sa te gandesti ca ceva mai bun ti se va intampla,dar nu trebuie sa te descurajezi daca trece mult timp si nu se intampla nimic, pentru ca lucrurile bune ti se intampla atunci cand te astepti cel mai putin,dar si atunci cand se intampla trebuie sa sti sa profiti la maxim,sa nu regreti dupa,mai bine regreti ca ai facut ceva, decat sa regreti ca nu ai facut tot ce ai putut,de cele mai multe ori lasa-ti mintea deoparte si actioneaza cu inima,ea te poate duce de multe ori mult mai departe decat mintea, nu trebuie sa ai regrete,ce a fost a fost, treci peste, ceva mai bun se va ivii mereu, viata mereu te va surprinde, cu bune si cu rele nu conteaza,tu trebuie sa mergi inainte,trebuie sa speri mereu! Eu sper ca 2012 sa ne faca sa reflectam asupra acestor lucruri si sa ne arate ca soarele poate rasarii si pe strada noastra,nu trebuie sa fim invidiosi pe nimeni,pentru ca roata se intoarce mereu,acum am fost dezamagiti de cei mai buni prieteni,inselati de persoana iubita,parasiti de parinti cand ne era mai greu,nu conteaza,maine lucrurile se pot schimba,iar toti cei care ne-au  facut sa trecem prin aceste stari,vor trece si ei prin ele,vreau sa va vad pozitivi,pentru ca viata nu trebuie gandita trebuie doar traita.La multi ani tuturor si va doresc un an nou cat mai fericit.