50 de lucruri care imi plac la tine

Imi place cand esti copil.imi place ca asculti mereu melodiile pe care ti le dau. imi place ca iubesti mult fotbalul.imi place ca iti urmezi visele.imi place ca nu renunti niciodata.imi place ca iti place sa incerci lucruri noi.imi place ca ai face orice nebunie. imi place ca iubesti pisicile.imi place ca iubesti cola la doza.imi place ca nu stai in acelasi oras cu mine.imi place ca nu sti sa te certi.imi place ca esti incapatanat. imi place ca iti place sa ai multi prieteni. imi place ca nu ai doar o culoare preferata, ci 3. imi place rasul tau. imi place ca desi nu vorbim cu lunile, reusesti sa ma surprinzi de fiecare data. imi place cum combini romana,engleza si spaniola. imi place ca iubesti craciunul. imi place ca iti place sa calatoresti. imi place ca imi furi mereu pozele de pe fb. imi place ca desi nu vrei sa pari, esti timid. imi place cand fredonezi melodii. imi place ca desi uiti mereu de ziua mea, incerci sa faci ceva amuzant ca sa te iert. imi place ca vrei sa sti mai multe despre mine. imi place cand iti dai ochii peste cap. imi place vocea ta. imi plac ticurile tale verbale. imi place ca nu ma faci sa plang. imi place ca nu iti pasa de ce gandeste lumea despre tine. imi place ca avem multe chestii in comun. imi place ca iti iubesti familia.imi place ca vezi un viitor alaturi de mine. imi place ca iti plac tatuajele.  imi place ca ai incredere in tine. imi place parul tau. imi place cum iti bate inima atunci cand te iau in brate.imi place ca iubesti zapada. imi place ca iubesti skins. imi place ca iti plac provocarile. imi place ca sunt multe chestii care nu imi plac la tine.

Experiente.

Stiu ca nu am mai postat de mai bine de 5 luni,deoarece nu am mai avut timp,dar nu am uitat de micul meu blog, pe care l-am infiintat in urma cu aproape 3 ani.Stateam zilele astea si ma gandeam si imi puneam o multime de intrebari ca de exemplu, ce vrem noi de la viata? Un raspuns greu de aflat, deoarece suntem foarte diferiti unii de ceilalti. Dar ne putem gandii in ansamblu, nu cred ca ne-ar trebuii mai mult de cateva minute pentru a sta pur si simplu cu noi si a ne imagina cum ne vedem noi viitorul.Si cand zic asta nu ma refer la ce vrem sa devenim sau alte intrebari prostute care ne sunt puse in copilarie. Ma refer la ideea de a ne regasii. Sunt multe persoane care se bazeaza pe teorie, cred ca asta e tot ce ii ajuta in viata,desi nu e asa, pentru ca poti sa fii plin de teorie , care da este un lucru bun sa sti cat mai multe, dar daca nu ai parte de practica in viata ta nu te va dezvolta in totalitate teoria niciodata. In tara noastra din pacate nu se ofera foarte multa practica in scoli,iar evident cand iti cauti ceva de munca se cere experienta. Dar asta doar ca sa iti intre in cap ca poti face orice vrei, numai sa vrei.Nu ti se ofera practica, cauta, iesi pe strada si fa practica,pleaca din tara si incearca sa treci prin foarte multe experiente, fara frica, e normal sa ai si frica, dar aceasta frica e buna atata timp cat incearca sa te determine sa faci ceva maret. Frica de multe ori poate fi arma ta cea mai de pret,pentru ca intotdeauna vei vrea sa o depasesti si asa ajungi undeva unde nu te-ai fi asteptat niciodata ca o sa ajungi. Nu te multumii doar cu faptul ca vrei sa termini o facultate, sa iti gasesti un job bine platit,sa te casatoresti si eventual sa mai pleci in vacante din cand in cand,nu.Gandeste-te ca intotdeauna vei putea mai mult,toate experientele prin care vei trece te vor ajuta sa iti dai seama unde vrei sa ajungi cu adevarat.
Multe persoane care nici macar nu ajung sa ma cunoasca atat de bine, imi spun ca sunt o visatoare, ca eu mereu pun totul prea sus, ca vreau sa calatoresc, ca desi viata mea e plina de activitati zilnice si nu monotone, destul de diferite, eu vreau mai mult, da asa este, nu sunt multumita, si ce? Intotdeauna mi-am spus, "pleaca", pleaca unde vrei, fa ce vrei, nu gandii mult, reactioneaza la impuls, risca, risca cat vrei, fi sociabila, interactioneaza cu persoane cat mai diferite si din toate partile tarii, loveste-te singura cu capul,nu masura ce spun altii,nimic nu este gresit in asta, in fond, mereu am zis, nu risti nu castigi.
Asa ca amintiti-va sa faceti si voi asta, cateva minute in intimitate, doar voi si gandurile voastre.

Schimbari.

De ce ne gandim mereu ce putem schimba la noi pentru ca lumea sa ne placa? De ce mereu ne gasim defecte? De ce trebuie sa mintim ca totul sa fie bine? De ce insistam atat de mult asupra acestor schimbari? De ce trebuie sa fim perfecti? De ce cineva nu ne poate accepta asa cum suntem? De ce nu ne putem purta la fel mereu? De ce mereu cand suntem noi simpli avem impresia ca dezamagim, ca nu suntem placuti? De ce mereu daca pierdem o persoana avem impresia ca e numai vina noastra? De ce nu gandim pozitiv? De ce nu gandim ca o persoana ne-a pierdut pe noi si nu noi pe ea? De ce nu gandim ca suntem perfecti in felul nostru? De ce nu gandim ca acolo undeva e cineva care asteapta sa ne cunoasca, sa cunoasca adevarata noastra fata, fara sa ne judece? De ce nu suntem sinceri cu noi si cu lumea din jur? De ce suntem plini de prejudecati? Avand in vedere ca observam ca suntem criticati, de ce sa criticam la randul nostru? De ce nu acceptam persoanele asa cum sunt? De ce incercam sa le schimbam? Ar fi totul mult mai simplu daca toti am ramane asa cum suntem si am fi noi insine.Ne-am accepta mult mai usor intre noi, nu am mai critica atat de mult, nu ar mai exista atata rautate in jur. Persoanele care se cred perfecte,defapt au cele mai multe defecte, doar ca au ales sa aiba mai multa incredere in ele si asa sunt privite altfel. Unde sunt vremurile in care mergeam pe strada si vedeam expresiile fericite ale oamenilor.Poate ca erau fericite pe moment, poate ca totul le mergea bine sau poate ca doar ascundeau tristetea din interiorul lor. Unde sunt vremurile in care grupurile de omuleti care se numesc prieteni,erau sincere intre ele,fara critici, fara vorbe urate adresate la nervi, fara cuvinte spuse doar ca sa para superiori,fara orgolii puse in fata degeaba. Unde sunt vremurile in care lumea arata mai mult ca ii pasa si lasa de la ea, acum tot ce vedem este ura peste tot,ura si atat, hai sa criticam pentru ca s-a imbracat diferit, hai sa criticam ca scrie altfel decat noi, hai sa criticam ca vorbeste incet, hai sa criticam ca se balbaie, hai sa criticam ca invata mai bine ca noi, hai sa criticam ce mananca, pana o sa ajungem sa criticam orice gest, orice miscare.Nu observam ca lumea se schimba si noi odata cu ea,ca armonia care era odata nu va mai fi si totul din cauza noastra,pentru ca daca am sta sa ne gandim mai mult la tot ce se intampla in jurul nostru, nu am mai pune accent doar pe defecte, ci am vedea intotdeauna partea frumoasa a vietii.

Yes.

“Admit it. You aren’t like them. You’re not even close. You may occasionally dress yourself up as one of them, watch the same mindless television shows as they do, maybe even eat the same fast food sometimes. But it seems that the more you try to fit in, the more you feel like an outsider, watching the “normal people” as they go about their automatic existences. For every time you say club passwords like “Have a nice day” and “Weather’s awful today, eh?”, you yearn inside to say forbidden things like “Tell me something that makes you cry” or “What do you think deja vu is for?”. Face it, you even want to talk to that girl in the elevator. But what if that girl in the elevator (and the balding man who walks past your cubicle at work) are thinking the same thing? Who knows what you might learn from taking a chance on conversation with a stranger? Everyone carries a piece of the puzzle. Nobody comes into your life by mere coincidence. Trust your instincts. Do the unexpected. Find the others…”

Persoane.

Cu siguranta aveti toti persoane cu care vorbiti zilnic, nu neaparat va si vedeti, dar vorbiti si in momentele, orele in care vorbiti va simtiti bine alaturi unul de celalalt, va da un moment de confort,un moment in care zambiti chiar daca ati avut o zi grea si aveti impresia ca va dura asa o vesnicie si ati putea jura ca ati face orice pentru acea persoana, ati juca pana la ultima carte nu mai sa dureze o vesnicie, sa nu se termine. Dar dupa un timp observati cum lucrurile se schimba, se schimba fara sa va dati seama de ce, se schimba si parca nu aveti nici cea mai mica idee ce s-a intamplat si incepeti sa va ganditi la diverse posibilitati,ori acea persoana/prieten isi gaseste alta persoana cu care va inlocuieste pentru ca voi ati facut un gest sau ati spus ceva gresit, sau pur si simplu s-a plictisit. Si uneori stam si ne invinovatim aiurea, ne gandim de ce o buna perioada de timp cand cautai acea persoana pentru ca pur si simplu vroiai sa o auzi, parca iti insenina ziua, ea era acolo,nu conta ora, locul sau orice altceva, iar acum totul se rezuma la raspunsuri scurte sau chiar deloc.Si daca nu ati gresit cu nimic? daca pur si simplu asa a fost sa fie, si totul e trecator, daca pur si simplu s-a schimbat dar nu fata de voi, pur si simplu asa e schimbarea asta, rece, fata de toata lumea?Da, doare si incepi sa iti ocupi timpul in care va vedeati sau discutati cu orice altceva, sa nu te gandesti.Cel mai rau poate fi faptul ca la un momendat chiar vei reusi, iar acea persoana isi va da seama ca te-ai racit si tu si ca nu mai esti totul timpul acolo sau cand are ea chef sa vada daca mai traiesti si va incepe sa te invinovateasca pe tine pentru asta, iar atunci va venii momentul cand va veti da seama ca amandoi ati gresit si vor mai ramane doar 2 optiuni, ori incercati sa refaceti totul cu un nou inceput, ori uitati unul de celalalt.
Mi s-a intamplat si mie acest lucru minunat, de a avea aceasta persoana, cu care pot face orice, cu care vorbesc orice, m-am schimbat enorm de mult de cand am cunoscut-o, am facut atat de multe impreuna, mi-am schimbat mult gandirea si am facut multe lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac.Si e ciudat, e ciudata acea senzatie prin care devii dependent de o persoana intr-un fel, te obisnuiesti sa vorbesti zilnic cu ea, te obisnuiesti ca atunci cand patesti ceva bine sau rau, sa fie prima persoana pe care o suni, pentru ca, chiar daca tu esti trista, ea e acolo sa iti zambeasca sau sa iti zica ceva tampesc si sa te inveseleasca si invers. Si nu ii pasa daca lumea comenteaza, nu ii pasa daca altii vorbesc aiurea despre tine, e mereu acolo si e minunat. Dar dupa 3 luni intervine un bum si se schimba totul.