Yes.

“Admit it. You aren’t like them. You’re not even close. You may occasionally dress yourself up as one of them, watch the same mindless television shows as they do, maybe even eat the same fast food sometimes. But it seems that the more you try to fit in, the more you feel like an outsider, watching the “normal people” as they go about their automatic existences. For every time you say club passwords like “Have a nice day” and “Weather’s awful today, eh?”, you yearn inside to say forbidden things like “Tell me something that makes you cry” or “What do you think deja vu is for?”. Face it, you even want to talk to that girl in the elevator. But what if that girl in the elevator (and the balding man who walks past your cubicle at work) are thinking the same thing? Who knows what you might learn from taking a chance on conversation with a stranger? Everyone carries a piece of the puzzle. Nobody comes into your life by mere coincidence. Trust your instincts. Do the unexpected. Find the others…”

Persoane.

Cu siguranta aveti toti persoane cu care vorbiti zilnic, nu neaparat va si vedeti, dar vorbiti si in momentele, orele in care vorbiti va simtiti bine alaturi unul de celalalt, va da un moment de confort,un moment in care zambiti chiar daca ati avut o zi grea si aveti impresia ca va dura asa o vesnicie si ati putea jura ca ati face orice pentru acea persoana, ati juca pana la ultima carte nu mai sa dureze o vesnicie, sa nu se termine. Dar dupa un timp observati cum lucrurile se schimba, se schimba fara sa va dati seama de ce, se schimba si parca nu aveti nici cea mai mica idee ce s-a intamplat si incepeti sa va ganditi la diverse posibilitati,ori acea persoana/prieten isi gaseste alta persoana cu care va inlocuieste pentru ca voi ati facut un gest sau ati spus ceva gresit, sau pur si simplu s-a plictisit. Si uneori stam si ne invinovatim aiurea, ne gandim de ce o buna perioada de timp cand cautai acea persoana pentru ca pur si simplu vroiai sa o auzi, parca iti insenina ziua, ea era acolo,nu conta ora, locul sau orice altceva, iar acum totul se rezuma la raspunsuri scurte sau chiar deloc.Si daca nu ati gresit cu nimic? daca pur si simplu asa a fost sa fie, si totul e trecator, daca pur si simplu s-a schimbat dar nu fata de voi, pur si simplu asa e schimbarea asta, rece, fata de toata lumea?Da, doare si incepi sa iti ocupi timpul in care va vedeati sau discutati cu orice altceva, sa nu te gandesti.Cel mai rau poate fi faptul ca la un momendat chiar vei reusi, iar acea persoana isi va da seama ca te-ai racit si tu si ca nu mai esti totul timpul acolo sau cand are ea chef sa vada daca mai traiesti si va incepe sa te invinovateasca pe tine pentru asta, iar atunci va venii momentul cand va veti da seama ca amandoi ati gresit si vor mai ramane doar 2 optiuni, ori incercati sa refaceti totul cu un nou inceput, ori uitati unul de celalalt.
Mi s-a intamplat si mie acest lucru minunat, de a avea aceasta persoana, cu care pot face orice, cu care vorbesc orice, m-am schimbat enorm de mult de cand am cunoscut-o, am facut atat de multe impreuna, mi-am schimbat mult gandirea si am facut multe lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac.Si e ciudat, e ciudata acea senzatie prin care devii dependent de o persoana intr-un fel, te obisnuiesti sa vorbesti zilnic cu ea, te obisnuiesti ca atunci cand patesti ceva bine sau rau, sa fie prima persoana pe care o suni, pentru ca, chiar daca tu esti trista, ea e acolo sa iti zambeasca sau sa iti zica ceva tampesc si sa te inveseleasca si invers. Si nu ii pasa daca lumea comenteaza, nu ii pasa daca altii vorbesc aiurea despre tine, e mereu acolo si e minunat. Dar dupa 3 luni intervine un bum si se schimba totul.

"Niste raspunsuri"

Azi un prieten mi-a citat ceva dintr-o carte si mi s-a facut pielea de gaina,e prea frumos descris,am decis sa postez si aici deoarece e printre citatele mele preferate.



"Locuiesc vis-à-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine..atat de rau, de fapt..

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci – iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea.

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea.Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru  ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stranga daca ti-e frica..

Ti-ai pus amandoua mainile pe fata..Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile..Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu.Ai nevoie de mine, dar ti-e frica.E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui.."

Dezamagirea.

Oricat de rar as posta, tot o sa postez cate ceva din cand in cand.ori ganduri, ori trairi.

Nu stiu daca ati fost dezamagiti in ultimul timp sau vreodata, dezamagiti nu neaparat de cineva anume, dezamagiti de voi, de unele lucruri pe care le faceti sau pe care nu le faceti..dezamagirea este o forma de manifestare care se arunca asupra noastra fara sa vrem, e un sentiment care apare doar ca sa ne dea o lectie, ne dezamagim pe noi cand exageram cu anumite lucruri, cand simtit ca putem face ceva si facem prea multe, cand ne impunem limite dar nu le respectam, sau bineinteles atunci cand stim ca putem face ceva ca daca vrei poti orice, dar pur si simplu te blochezi si realizezi ca pierzi multe lucruri atunci cand este prea tarziu.Realizam ca sunt atatea lucruri care ar trebuii spuse sau facute si plecam cu ideea ca da o vom face, dar momentele perfecte pentru a pune in aplicare ce ne-am propus trec, iar noi, noi nu facem nimic, pentru ca ori ne este frica, ori jena, ori nu stim ce se intampla cu noi in momentul acela, iar apoi apare dezamagirea, ne consideram incapabili sa facem lucruri simple, pe cand altii fac lucruri marete.Daca ne gandim si la dezamagirea care vine din partea persoanelor apropriate noua, are mai multe manifestari si ea.Sunt persoane pe care le numim "prieteni" si care stim sau credem ca vor fi acolo neconditionat si sunt pentru ceva timp, dar apoi cand intervine un moment de criza si cauti pe cineva sa iti fie aproape, nu sa faca ceva pentru tine sau in locul tau, ci pur si simplu sa fie acolo sa te asculte, realizezi ca nu sunt, realizezi ca alte persoane pe care nu le considerai atat de apropriate, acelea sunt cele care tin cel mai mult la tine si carora le pasa, indiferent daca le-ai dat prea multa atentie sau nu. Chestia asta evident nu o observam din incapatanare sau neatentie.Pentru ca majoritatea dintre noi nu stau sa asculte persoana, sa o cunoasca, prefera sa o judece dupa cum arata, dupa cum se imbraca, dupa lucrurile pe care le face. Si aici intervine dezamagirea care o au ei asupra noastra, intotdeauna am fost de parere ca trebuie sa fim mai deschisi la minte, la oameni, la lucruri. Ar mai fi si dezamagirea din partea persoanei iubite evident,mai ales cand nu iti sunt impartasite sentimentele, sau mai rau atunci cand ti se da de inteles ca sunt impartasite dar faptele iti arata ca nu e chiar asa. Si vrei sa te razbuni, sa arati ca nu au dreptul sa se poarte cu tine asa, vrei sa arati ca si tu poti fi altfel si tu poti fi cel care face lucrurile sa doara si la ce te ajuta asta? Nu te ajuta la nimic, a doua zi iti dai seama ca totul a fost gresit, a fost doar un moment de furie, in care dezamagirea te-a cuprins la niste limite extreme, tu trebuie sa fii tare si sa le arati celorlalti ca, chiar daca ei te-au dezamagit si or sa o mai faca si in viitor, tu ramai la fel, demn de apreciat si cu aceeasi gandire.Nimeni nu ar trebuii sa te schimbe in ceva ce nu esti, chiar daca de multe ori le reuseste, poti revenii la tine oricand vrei, iar a doua oara sa te gandesti ca nu merita atata efort.

One hour.

An hour, one hour, can change everything forever. An hour can save your life. An hour can change your life. Sometimes an hour is a gift we give ourselves. For some, an hour can mean almost nothing. For others, an hour makes all the difference in the world. But in the end, it's still just an hour. One of many. Many more to come. But who knows what that hour may bring, one hour can make big difference in your life. This makes you think for a second about the really happy and bad things in your life. This makes you think "how about to make this wright now, why waiting? for what?". Sixty minutes. Thirty-six hundred seconds. That's it. Then it starts all over again. And who knows what the next hour might hold.

Think about it.

Life will break you.Nobody can protect you from that, and living alone won`t either, for solitude will also break you with its yearning.You have to love.You have to feel. It is the reason you are here on earth. You are here to risk your heart. You are here to be swallowed up. And when it happens that you are broken, or betrayed, or left, or hurt, or death brushes near, let yourself sit by an apple tree and listen to the apples falling all around you in heaps, wasting their sweetness. And tell yourself you tasted as many as you could.

Fara titlu.

Cateodata, cand esti tanar, te gandesti ca nimic nu te poate ranii.E ca si cum ai fii invincibil.Toata viata iti sta in fata si ai planuri mari.Planuri foarte mari..Sa iti gasesti perechea potrivita, cea care te completeaza, cea care te face sa te simti bine atunci cand lucrurile merg prost,cea care e langa tine indiferent de toanele care le ai,cea care vede in tine ceea ce tu si ceilalti nu vedeti.Sa ai parte de cei mai buni prieteni din lume, acei prieteni adevarati care sunt langa tine mereu, care iti dau sfaturi, care isi dau seama de ceea ce simti doar uitandu-se la tine, care iti cunosc fiecare gest, fiecare strambatura,fiecare replica, care sunt neconditionat langa tine.Dar pe masura ce cresti iti dai seama ca nu e intotdeauna atat de usor.Si atunci incepi sa iti dai seama ca poate planurile acelea mari pe care ti le-ai facut au fost doar simple planuri.Dar poate ca atunci cand iti dai seama ar trebuii sa incerci din rasputeri sa faci exact opusul si sa iti demonstrezi tie ca nu au fost doar simple planuri, pentru ca la sfarsit sa nu ajungi sa te uiti inapoi in loc sa te uiti inainte,la sfarsit trebuie sa iti amintesti ca ai trait la maxim ce viata ti-a oferit si ca ai lasat in urma ceva bun, ceva de care sa fii mandru.