Think about it.

Life will break you.Nobody can protect you from that, and living alone won`t either, for solitude will also break you with its yearning.You have to love.You have to feel. It is the reason you are here on earth. You are here to risk your heart. You are here to be swallowed up. And when it happens that you are broken, or betrayed, or left, or hurt, or death brushes near, let yourself sit by an apple tree and listen to the apples falling all around you in heaps, wasting their sweetness. And tell yourself you tasted as many as you could.

Fara titlu.

Cateodata, cand esti tanar, te gandesti ca nimic nu te poate ranii.E ca si cum ai fii invincibil.Toata viata iti sta in fata si ai planuri mari.Planuri foarte mari..Sa iti gasesti perechea potrivita, cea care te completeaza, cea care te face sa te simti bine atunci cand lucrurile merg prost,cea care e langa tine indiferent de toanele care le ai,cea care vede in tine ceea ce tu si ceilalti nu vedeti.Sa ai parte de cei mai buni prieteni din lume, acei prieteni adevarati care sunt langa tine mereu, care iti dau sfaturi, care isi dau seama de ceea ce simti doar uitandu-se la tine, care iti cunosc fiecare gest, fiecare strambatura,fiecare replica, care sunt neconditionat langa tine.Dar pe masura ce cresti iti dai seama ca nu e intotdeauna atat de usor.Si atunci incepi sa iti dai seama ca poate planurile acelea mari pe care ti le-ai facut au fost doar simple planuri.Dar poate ca atunci cand iti dai seama ar trebuii sa incerci din rasputeri sa faci exact opusul si sa iti demonstrezi tie ca nu au fost doar simple planuri, pentru ca la sfarsit sa nu ajungi sa te uiti inapoi in loc sa te uiti inainte,la sfarsit trebuie sa iti amintesti ca ai trait la maxim ce viata ti-a oferit si ca ai lasat in urma ceva bun, ceva de care sa fii mandru.

Nu stiu.

Nu stiu cum am ajuns aici.Nu stiu ce ar trebuii sa scriu.Nu stiu de ce traim intr-o lume atat de mare dar cu amanunte atat de mici.Nu stiu de ce parintii nu ne asculta niciodata, nici macar atunci cand avem dreptate.Nu stiu  de ce lumea e doar pe interes. Nu stiu de ce nu dorm la ora asta. Nu stiu de ce ascult melodii triste. Nu stiu de ce uneori imi e atat de greu sa zambesc. Nu stiu de ce nu am plecat si am preferat sa raman. Nu stiu cum ar trebuii sa continui.Nu stiu cu ce ar trebuii sa ma imbrac maine. Nu stiu de ce persoanele care te inteleg cu adevarat sunt din ce in ce mai putine. Nu stiu cum voi lua examenele. Nu stiu daca vara imi va oferii ceva mai bun. Nu stiu de ce nu simt ca vine Pastele. Nu stiu unde imi e tricoul preferat. Nu stiu de ce uneori nu am si eu noroc. Nu stiu de ce continui sa scriu. Nu stiu de ce imi place sa ma plimb seara singura. Nu stiu de ce nu pot sa merg pe strada fara sa ascult muzica. Nu stiu de ce nu suport sa intarzii. Nu stiu de ce ma cert cu mama. Nu stiu de ce imi place atat de mult ceaiul de menta. Nu stiu de ce nu imi dai mesaj de noapte buna. Nu stiu de ce ador marea. Nu stiu de ce iert asa usor. Nu stiu de ce as face orice pentru prietenii mei. Nu stiu de ce exista atat de multe intrebari fara raspuns.Nu stiu de ce continui. Nu stiu de ce ma gandesc la tine.

Tea.

"The first cup moistens my lips and throat. The second cup breaks my loneliness. The third cup searches my barren entrail but to find therein some thousand volumes of odd ideographs. The fourth cup raises a slight perspiration - all the wrongs of life pass out through my pores. At the fifth cup I am purified. The sixth cup calls me to the realms of the immortals. The seventh cup - ah, but I could take no more! I only feel the breath of the cool wind that raises in my sleeves. "


- an early chinese poet describing his love for tea